“Erorile deseori sunt iertate, ofensele nu sunt iertate niciodata. Mindria noastra le tine minte mereu” Lord Chesterfield
A calca in strachini este atit de firesc precum a minca din ele. Suntem oameni si din acest motiv gresim mai mereu, dar e ok, asta este unicul mod prin care putem invata si capata experienta. Dar ce facem cu situatiile in care cineva a calcat in strachina ta si a facut-o tandari ? Cit timp trebuie sa curga pina punem mina pe lipici si ne apucam de reparat?
Iarasi se imparte omenirea in doua: jumate scuipa peste tandari si merg mai departe, si contrar tuturor replicilor psihologilor – ei chiar au iertat si se simt foarte ok !!! , si sunt cei pentru care iertarea reprezinta cel mai greu lucru pe care trebuie sa-l faca.
Pentru a doua categorie, iertarea reprezinta un deal, un munte intreg peste care nu pot sa paseasca cu una cu doua. Ei realizeaza foarte bine ca exista o posibilitae ca acest munte sa stea toata viata in fata lor, dar integ corpul refuza sa faca si cea mai mica miscare.
Oamenii nu iarta din motive diferite: unii cred ca furia cauzata de resentimentul dat ne da o eronata senzatie de forta si tarie; ca un sut in fund care te impune sa faci citiva pasi inainte, altii sunt convinsi ca a ierta inseamna si a scuza cauza, pe cind ceilalti sustin ferm ca daca ierti inseamna ca accepti asa comportament/cauza/motiv, si prin iertare permiti asa comportament fata de tine.
Ceilalti, care nu se incadreaza in nici o categorie, nu iarta din firescul si simplul motiv pentru ca nu pot sa o faca.
E simplu sa zici “te iert”, nu este asa de simplu sa o faci cu adevarat. Pentru mine iertarea adevarata survine in momentul in care amintirea clipei nu-mi mai cauzeaza durere. Atit timp cit amintirea este vie si doare la fiecare sclipire, cuvintele mele “te iert” nu vor avea nici o baza de adevar. In consecinta pot spune canu iert niciodata, las timpul sa stearga culorile momentului, ceea ce ramine gri – nu deranjeaza asa de tare.
Nu sta la baza orgoliul sau mindria ci acea crapatura pe care a creat-o in intregul meu sistem, acea strachina care imi era cea mai draga si pe care a facut-o praf: imaginea lui/ei in ochii mei.
Se iarta cu adevarat atunci cind se uita cu adevarat. E foarte greu sa ierti ceea ce ti-a cauzat durere enorma, cuvintele usturatoare care au fost rostite, si cel mai greu este sa ierti increderea care a fost zdruncinata.
Intr-o zi anumita cineva oricum o sa greseasca in fata ta, daca il ierti sau nu tine doar de tine.
Daca din cauza conflictelor interioare, nu ti se distorsioneaza vederea supra lumii – poti sa mai zabovesti, iar in cazul in care situatia e total inversa – trebuie sa ierti, ca sa nu te macini incet si dureros!
