De ce te iubesc eu…

Tags

dragoste, inima, iubesc, sf. Valentin, suflet

Azi la radio o doamna facea declaratie de dragoste pentru sotul ei cu care sunt impreuna deja de 10 ani. Printre toate duiosenile, mi-a placut o fraza : “Noi iubim zilnic, facem cadouri zilnic, dar de sf. Valentin prindem aripi ca sa spunem tare ce simtim”.

Eu stau bine in categoria oamenilor care crede ca cadouri si declaratii se fac zilnic.
Ba mai mult, sunt mai bine primite cind sunt facute fara un motiv oarecare: sa primesti o floare intr-o oarecare marti sau o cerere in casatorie intr-o oarecare simbata e mult mai romantic decit sa astepti o sarbatoare cu sufletul la gura pentru a primi o felicitare si un schimonosit te iubesc doar pentru ca asa fac toti. Azi am zis ca incalc principiul de mai sus  - doar pentru o zi.

Ma gindeam de dimineata de ce iubesc eu? Ce iubesc anume, ochii, parul, miniile sau sufletul…. nu am gasit raspuns. Daca ar fi sa aleg una din toate partile care te fac pe tine ceea ce esti, nu as putea, pentru ca eu iubesc fiecare bucatica a ta si nu pot sa renunt nici la una.

Tin minte intr-o zi ai venit la mine cu sufletul la gura, ma-i cuprins strins si mi-ai zis : credeam ca nu mai rabd pina sa te cupind, eu am zimbit si atunci am inteles ca inima mea nu mai poate iubi pe altcineva decit pe tine.

Iubesc omul care ma faci sa fiu, mai buna, mai nebuna uneori, mai pasionata, mai frumoasa.

Te iubesc pentru ca uneori stai treaz doar pentru ca sa-mi “aperi” somnul si cind ma trezesc, nefardata, cu parul vilvoi te uiti la mine de parca ma vezi pentru prima data si imi spui ca sunt cea mai frumoasa. Stiu ca pentru tine nu importa daca cu trecerea anilor eu voi pune kg-uri pe mine sau din contra le voi da jos, tu nu ma vezi doar la exterior, iar pe suflet kg-uri nu se pun.

….. Pentru ca ma saruti pe frunte…… ma cuprinzi asa ca sa nu ma vad…si ma saruti pe frunte.

Deja de 2 ani si ceva imi suporti mofturile, crizele de isterie si capriciile care nu se mai termina si tot cind adormi ma tii de mina.  ……Pentru ca chiar daca pun prea multa sare in mincare, mereu spui ca altceva mai gustos nu ai mincat niciodata…..

Pentru ca ma faci sa zimbesc , pentru ca nu-mi tace gura cind sunt linga tine, pentru ca mereu imi dai teme de discutie, si chiar daca vorbim in gind – tot ma simt minunat.

….pentru ca in fiecare duminica faci dejunul, pentru ca vii cu o floare intr-o zi obisnuita…..

…….pentru ca esti umarul  pe care pling, stilpul de care ma sprijin ca sa nu cad si motorul care ma pune in miscare….

Linga tine zbor, visez, traiesc fiecare clipa.

Pentru ca esti tu. Pentru asta te iubesc.

Decizie aminata dar nevazut impusa

Tags

cearta, dragoste, durere, lacrimi, lipsa de respect

Recent am inceput sa citesc o carte, si azi dimineata cind m-am trezit si coada ochiului a prins reflectia mea in oglinda, mi-a venit in minte o fraza din respectiva carte:

“Gata, ajunge, de azi inainte nu iti mai permiti sa ajungi in asa hal, nimeni nu merita sa te tavalesti pe jos, te speli, te imbraci, si fuga mars in viata”

O cearta. Una din multele altele, una in care fiecare isi permite mult mai mult decit si-ar permite jumate de an in urma.  Straniu dar cu cit se avanseaza relatia cu atit certurile sunt mai aprige, cu atit mai mult vrei sa bagi cutite si sa le rasucesti in umarul celuilalt.  Si nu te saturi nici chiar cind vezi ca celelalt zace, pe jumate mort.

In orice relatie se ajunge la un moment in care se daruiesc cu inima deschisa cuvinte pe care nu le merita asa, oricine.  Si se face in stare de afect perfect constiincioasa ca mai apoi sa se auda: sunt doar cuvinte, actiunile conteaza.    

Cind dragostea devine deja monotonie sau cind este prea multa, sau cind scurma deja intr-un loc ne permitem sa facem rau celuilalt. Uneori dinadins, alteori din intimplare, nu importa cum, raul oricum rau e, si o data facut, primim si noi un gen de satisfactie, poate, cel putin asa sper- sa se justifice cumva actiunile.
Se pierde limita, se spun cuvinte cu unicul sens de a rani, se aleg cele mai usturatoare si cu ele  se loveste acolo unde inca nu s-a prins  de la lovitura trecuta. Si totul se rezulta la cine iubeste mai mult? Cine da, si cine ia, cine pune si cine fura……mai mult.

Se ajunge la un moment in care dragostea oferita deja nu-ti mai ajunge, vrei mereu mai mult si mai mult, si tragi mai tare si mai tare, pina crapa ceva.

Inainte credeam ca o relatie poate fi socotita destul de puternica daca poti trece peste lucruri care te deranjeaza, ca dai dovada ca iubesti la nebunie daca poti ierta orice, acum nu mai stiu daca cred asa. Acum stiu ca violenta nu inseamna numai note ridicate si palme, ea poate fi insinuata mult mai calm, prin lipsa de respect.
Desi uneori, o palma cred ca nu ar fi intratit de dureros.

Azi, cu capul bubuind tulbure a nervi ofiliti ma intreb unde a disparut totul? Unde am pierdut noi limita respectului? Cine ne-a spus noua ca putem sa ne ranim reciproc doar pentru a dovedi cine este mai tare?

Nu mult timp in urma ziceam ca nu mai pot, azi ma minunez de cit de mult inca mai pot, si cit mai incape pe umerii mei (chiar daca e greu, nespus de greu).    Dar merit eu?
Daca tii la cineva, ti se pare o persoana deosebita, si cand acel cineva iti spune zilnic ca nu esti capabil sa faci una si alta, pana la urma ajungi sa il crezi, nu? Ajungi ca tu insuti sa nu te mai respecti. Si daca asta continua zi de zi, se sfredeleste in creier ora cu ora – pentru a nu te pierde pe tine – trebuie sa lasi sa se duca pe cel ce iubesti mai mult….

Renunti la tine sau la el?

Nu mai conteaza

Tags

dragoste, iubire, sentiment, zimbet

Inainte sa-mi dau seama mi-ai intrat pe sub piele.Impartim patul de mai bine de juma’ de an si cu toate astea nu ma jenez sa te iau de mana pe strada sau sa-ti dau un mesaj cu “te iubesc”.

Inainte sa-mi dau seama am ajuns sa stam zile in sir uitandu-ne la televizor, la prostii, sa bem bere si sa nu ne lipseasca nimic.

Inainte sa-mi dau seama am ajuns sa ies cu tine in oras si sa nu mai simt nevoia sa chem pe nimeni. Sa fiu intr-un club plin de cunoscuti si sa dansez doar cu tine, sa am ochi doar pentru tine.

Inainte sa-mi dau seama am ajuns sa ma simt stinghera singura printre oameni care se distreaza si danseaza daca nu te am pe tine sa ma tii de mana.

Inainte sa ne dam seama noptile noastre s-au transformat in istorie.Ne gandim la ele cu un zambet larg zicand “Iti amintesti…”. Da, imi amintesc. Imi amintesc fiecare noapte in care am ieshit din casa indreptinduma spre tine. Imi amintesc fiecare haina care mi-a coborat pe piele in timp ce te priveam zambind. Tin minte fiecare rasarit privit cu uimirea tipica “S-a si facut dimineata?!”.

Ploua mult si sec si noi stam dup-amieze intregi degeaba, intre paturi, fara sa ne gandim la nimeni si la nimic in afara microcosmosului nostru.

Ne uitam la Jurnal ca pensionarii, tocmai am facut o baie fierbinte, suntem obositi dupa munca si alte alergaturi. Stam in mica noastra lume constituita dintr-un pat, perne, o patura, o sticla de vin, o telecomanda si cand ne suna telefonul il privim bosumflati. Cine poate sa ne sune?!

Avem treaba, avem dimineti grele, avem prieteni buni pe care nu i-am vazut de mult si totusi noi ne cuibarim mai bine intre perne si zambim larg.

Iubesc si sunt iubita.Si chiar nu mai conteaza nimic.