Se mai intimpla si de astea…adica sunt chiar inevitabile, dar putin ne gindim cum e drumul pina la … cum e sa fii in punctul de a …..si cum e viata dupa ce ai zis DA.
Nustiu cum o fi in familiile cu baieti, dar in cele cu fete; daca fata nu e maritata la 22 e isterie colectiva. Ca, de cindva se tine, ca fata sa fie “data” la virsta frageda ca sa mai impinzeasca gradina cu 7 puradei pin pe la vreo 28.
In cazul in care profetia nu miroasea a fi implinita, se incep vechile si enervantele intrebari: “da cind te mariti”, “da cum la tine cu baiatul cela”, “inca nu te mariti”… de parca toata lumea dintr-o data vrea sa scape de tine.
Toate presiunile astea pe linga faptul ca sunt extrem de enervante, te mai si preseaza enorm, ca pin la urma nu mai stii de ce te-ai casatorit, pentru ca a fost dorinta curata sau pentru ca tot neamul te-a impins, sau ca sa nu te mai vorbeasca vecinele de bloc ca esti nemaritata; pe limbajul lor nemaritata insemnind urita si proasta!
Aveam eu o falsa presupunere ca casatoria nu schimba nimic, mai ales cind, de citiva ani, traiesti impreuna. De ce sa schimbe ceva, e doar o stampila, un act….in realitate totul ramine la fel…. credeam eu. Acum constat ca anume actul asta si stampila asta schimba tot, pina la cel mai neinsemnat amanunt.
Pina la casatorie, chiar daca relatia este de durata, esti oarecum… liber, stampila asta parca te pune in cusca, si parca toate stereotipurile lumii se aduna deodata deasupra ta. Deja TREBUIE sa ….. pina la nesfirsit
Si eu nu inteleg, cum pina amu nu trebuia si venea de la sine, si amu trebuie si nu merge? Trebuie sa vii devreme acasa, trebuie sa faci mereu mincare, trebuie una, trebuie alta…si parca pentru sentimente si actiuni venite din suflet deja nu mai este loc.
Toate astea mai vin navala odata cu perioada de acomodare la noul statut, la noua familie, la noile griji si nevoi, si mai vin si o tona de presiuni cind TREBUIE sa faci ceva pentru ca suntei deja 2 si nu intelegin cum deam 2 cind toata viata mea eram doar eu?
Apropo, treaba cu schimbatul familiei e serioasa rau, parca ti-ai schimba identitatea total, parca brusc ai deveni alt om, nu stii cum sa te comporti, ce sa zici, cum sa zici – esti bludnica!
A trecut mai bine de jumate de an de atunci, si eu inca nu prea am realizat gindul ca sunt casatorita. Si e si mai greu cind esti presata sa realizezi cit mai repede si sa te apuci de treaba (copii, cumatri si o vila).
Relatia intre cei doi, sau mai bine zis atitudinea intre ei sufera mici sau mari modificari dupa casatorie, relatia se modifica ulterior. Nu am gasit explicatie datorita carui vint se intimpla astfel dar, este cert ca asa se intimpla.
Citisem intr-un ziar ca in viata de cuplu sunt 3 etape care pot duce cel mai repede la un divort: in derularea primului an de casatorie, al treilea an si al saptelea. Nustiu cum ar fi facut calculul dar asa era scris.
Toti oameni dupa o perioada de “convetuire” cot la cot, trebuie sa se roada o data la ceva timp, trebuie sa fie o mica cearta, o mica izbucnire de emotii ca mai apoi , pentru inca o perioada sa fie totul bine. Psihologii au demontrat ca in relatia de cuplu anume in perioadele sus mentionate se intimpla “rosatura” asta, doar ca din anumite motive, repararea greselilor in cuplu ia mai mult timp decit in afara lui; perechile fiind prea orgolioase din acest motiv si survin divorturile.
Parintii unei prietene, dupa ani buni de casatorie au confesat ca lor lea trebuit 20 de ani ca sa gaseasca in sfirsit acea unda pe care pot merge in doi, ca sa se inteleaga dintr-un mini gest si sa respire intr-un ritm.
20 de ani…..o viata de om, si daca zicem DA cu sufletul deschis, de ce ne trebuie 20 de ani ca sa descoperim cum sa traim linga partea opusa?
