Azi dimineata, in timp ce admiram linistea peisajului cu o cana de cafea in mina, o prietena a gasit in camara un pui. Puiul avuse nenorocul sa rasara din ou cam la partea opusa a cotetului, sau gaina mama a vrut sa ascunda existenta puiului, nu se stie. Fapt cert: puiul nu se stie daca va trai ca sa ajunga cu mindrie in zeama. Amintindu-ne cum facea bunica cu puii proaspat clociti, l-am pus si noi la soare sa se bronzeze.
Gindurile rasar cite 100 pe secunda:
“Daca puiul moare sigur va ajunde in rai, pentru ca e proaspat scos, inca nu a reusit sa pacatuiasca. Si de ce in imaginile cu asa zisul rai din cartuliile biblice nu exista paianjeni, carabusi sau alte creaturi hidoase? De ce mereu se arata doar motanasi pufosi si pasari viu colorate, broastele tot sunt fiinte, sau ele au raiul lor?
Daca broastele nu nimeresc in raiul puilor, de ce noi oamenii avem un rai comun cu puiii . Poate nu exista rai, si noi “ne ducem” acolo unde sufletul nostru vrea sa fie, poate fiecare isi creaza propriul rai. De ce sa nu facem pentru cel de alaturi un rai. Ar fi bine daca oamenii ar zimbi mai mult. Nu, pentru noi e mai important sa facem inversul. Oricum primim un procent de satisfactie din suferinta altuia, cit de bizar nu ar suna. si cel mai des noi ne purtam urit cu persoanele cele mai dragi. E a sasea oara cind ma uit la ora si nu tin minte ce ora e, poate nu vreau sa stiu ora, si atunci ce caut pe ecranul telefonului. Cine a inventat in genere orgoliul? Ar fi bine sa schimbam tactica. Pina la urma raiul puilor nu e o fantezie, il putem face noi, zi de zi. Mde, miroase a cauciuc ars, poate frinez eu, sau vecinul arde ceva. Trebuie sa reusesc la autobuz, puiul o sa traiasca si fara mine. Peste 10 ani tot o sa ma gindesc ca trebuie sa reusesc sa iau autobuzul, si daca-l scap? ajung pe jos, mai greu dar eventual o sa ajung…o sa fie prea tirziu atunci, nu am atit timp. Cele mai dure si haine animale sunt oamenii, ce pacat ca sunt om. Daca as fi fost fluture, sau furnica, sau chiar broasca? Orice alt ceva numai nu om, nu vreau sa fiu haina, orgolioasa si egoista. Si cei din jur nu inteleg. Oricum traim pe stereotipuri, cel care calca strimb inafara mereu vor fi priviti ca ciori albe. Of, iarasi orasul, miroase a neplaceri acolo, a griji si nevoi, aici e bine. Oamenii sunt mai buni“
Am reusit la autobuz, pe asta trebuia sa-l iau?
