Tags
Cindva, undeva tare departe a fost inventata sau descoperita o chestie foarte superba: orice sut in fund e mereu un pas inainte… a se face exceptie de cazul in care daca esti destul de tembel ca sa te clatini si sa nu te misti din loc, doar din frica cazaturii.
Suturile care le primim, care constant, care mai rar sunt motoarele care ne pun in miscare…sunt cele care ne impun sa facem ceva, sa actionam intr-un fel, sa luam o decizie.
Deciziile si pasii trebuie luati cu multa atentie si rabdare, si eu am fost nascuta fara astea doua, mai ales fara ultima. Rabdare e ceea ce mereu nu-mi ajunge, rabdare si timp.
Imi place sa am timp ca sa stiu ca ma pot folosi de el oricind, mai ales cind stiu ca el mereu vine predestinate pentru ceva anume: pentru prieteni, pentru dragoste, pentru zimbete si pentru decizii importante.
Am ajuns la perioada in care ma simt budista intr-un fel – in fiecare seara imi enumar cistigurile zilei, si in discutiile interminabile intre mine cu mine si oglinda – mai realizez cite o filosofie foarte importanta si ma intreb retoric cum de nu am vazut asta pina acum?
Nu am timp destul ca sa ma gindesc bine…”tu stii ca trebuie sa iei o decizie importanta – trebuie sa te gindesti bine ” asa zice mama de vreo 2 saptamini incoace, si eu aseara de frica ginditului incercam sa-mi aduc aminte cite perechi de cercei am si sa fac o lista pentru noile achizitii.
Ginditul bine e o chestie care vine si se duce odata cu timpul, nu ingrasi tu porcul in ajun de craciun exact cum nu poti sa afli intr-o saptamina toate minusurile unui om si sa decizi ca nu te prind mai ales ca nu se asorteaza cu plusurile tale. Impresii, conlcuzii, dezbateri toate astea fac parte din imaginea integra pe care ti-o creezi tu tie, anume ca sa nu fii nevoita sa te gindesti bine.
Am incercat sa ma gindesc bine…in minte veneau doar momentele care se rinduiau frumusel in colonita negativului , si cea pozitiva raminea blocata in memorie…si am refuzat sa ma mai gindesc.
Stiu! si asta imi este de ajuns.
