De ce se casatoresc oamenii? Din 10 persoane “intervievate” doar 2 au zis pentru ca ne iubim si trecem la urmatorul pas.
La celelalte urmatorul pas e sau a fost impus oarecum, casatoriile fiind: pentru bani, pentru “situatie”, pentru ca oricum vroiau s-o faca dar a intervenit un bebe si trebu de grabit, pentru ca a intervenit un bebe, pentru solutionarea problemelor de emigrare, pentru chef, pentru frica de a ramine singur la batrinete……
Casatoriile niciodata nu au fost facute din pura dragoste intre 2 oameni: a te casatori pentru a salva regatul de un razboi nu inseaman a iubi nebuneste.
Parintii mei s-au casatorit la 28 de ani pentru ca s-au iubit, dar si pentru ca deja era timpul sa ai si o familie, si buneii si rudele erau satule de vorbele satului si de umblat la dezlegat cununii.
Cu progresul asta nebun, se schimba ca secunda valorile oamenilor. Casatoria nu mai reprezinta un scop in viata, nu mai este asa la moda sa te casatoresti. De veacuri persoanele casatorite capatau un statut oarecare, o doza mai mare de respect in societate, acum doza asta o capeti si asa, fara sa mai fie nevoie sa porti un inel pe deget.
Sunt stereotipuri legate de casatorie care pe mine nu ma incinta in nici un fel, aceste stereotipuri ma fac sa cred ca daca te casatoresti – imbatrinesti automat. Inevitabil, o casatorie aduce cu sine copii, credite, reparatie in casa, probleme cu masina sau cu teava din baie, vacante in locuri cu spatiu amenajat pentru copii, sculat la 6 culcat la 1 si tot asa toata viata…… casatoria te imbatrineste.
In jurul meu, mai exact in toate familiile din jurul meu observ doamne casatorite bine mersi, cu avere si cu tot, cu odraslele alergind prin gradina proaspat sadita cu flori, si cu grija petelor nescoase de pe fata de masa.
Exista imaginea asta a unei gospodine perfecte, cu salate prospete in frigider si parul perfect aranjat de la 7 dimineata. Doamna din imaginile cu gospodine exemplare, care nu are viata proprie – ci doar grijele familiei, mereu a fost foarte departe de mine.
Nu sunt eu soiul de femeie care sta zile in sir linga cratita, vazind cum pe fata isi fac loc cele mai frumoase riduri, si nici nu vreau ca casatoria mea sa insemne sfirsitul vietii “libere”, ca pina la urma e un inceput, nu sfirsit. Nu o sa am eu niciodata sortul impecabil exact asa cum in dulapul meu cu haine nu o sa fie niciodata ordine, mama mea zicindu-mi ca “o doamna casatorita mereu are ordine peste tot ca doar e gospodina” … beah. Pai bine, nu oi fi eu o gospodina exemplara, dar sunt fericita asa cum sunt, si daca la 7 dimineata parul meu arata a maciuca – scuze, sunt proaspat coborita din vis!
