Deprindragostea

Tags

cirese, deprindere, Deprindragostea, dragoste matura, iubire

Am o prietena care foarte des ma intreaba, unde se duce dragostea? De ce dispare sentimentul ala de tremurici care il ai la inceput? De ce nu poate sa fie totul ca in prima zi…. De fiecare data incerc sa explic basme psihologice, cind in realitate totul e pur ca legile fizicii – iubirea se transforma in deprindragoste, sentiment nou nout inventat de mine

E ca mincatul ciresilor: cind maninci o data – esti in extaz cas buni si nustiu cum, dar cind ii maninci 7 zile la rind, deja nu mai au acelasi gust, creierul deja este deprins sa primeasca acelasi gust zilnic, respectiv, impactul nu mai e atit de intensiv. La fel se intimpla si cu sentimentul ala turbat de inragostire.

Sunt niste mici adevaruri care nimanui niciodata nu se spun, cum ar fi ca dupa o buna perioada petrecuta impreuna, cuvintele te iubesc se rostesc deja doar pentru bifa, nu duc in spate bagajul cela de fiori…. si deja la auzitul unui te iubesc nu mai tresari ca inainte. Imi place sa zic te iubesc cind intradevar in suflet nu mai incape tandrete si caldura. Imi place sa aud un te iubesc sincer si neconditionat, si cred ca asa ar trebui sa fie.

Cu cit mai mult timp petreci linga un om cu atit mai mult te deprinzi cu el, dragostea se tranforma in deprindragoste. Acel om devine o parte din tine, o bucata taiata exact in jumate fara de care nu poti exista, cu cit mai mult timp petreci impreuna cu atit te contopesti mai mult, ca hameleonul daca tine o culoare pe el mai mult timp, nu mai poate sa revina la culoara initala.
Deprindragostea – e acea legatura pe care o simte fiecare in felul sau cu un alt om din partea cealalta a orasului, sau a tarii, nu importa. Stiu ca undeva este el, stiu ca undeva este o jumate din mine fara de care nu sunt intreaga. Deprindragostea, e un fel de dragoste matura deja, care gindeste mai mult inainte sa actioneze, care si-a pus amprenta pe timp si a ramas intacta, care ofera linistea de care fiecare are nevoie. O sa ma contrazica multa lume, si poate chiar o sa ma iau la harta cu prietenii dar cred ca anume deprindragostea sta la baza unei familii trainice.

Deprindragostea mea ma face sa impart bucati de lume cu el si sa ma gindesc ca aceste bucati o sa ne fie de ajuns ca sa ne tinem toata viata de mina unul cu altul.  Exact ca in piesa de mai jos…..

Google cauta- dar minte nu-ti da! 2

Tags

cautari, google, perle

Cele mai din cele mai stralucitoare perle ale cautatului….

1. arunca sentimentele pe fereastra
2. las dorul de mine, sa-l mai caute altii
3.  am primit scrisoarea ta dar m’am sters la cur cuea
4. porno pe saturate
5.  tu pe mine nu ma lasi
6.  critica constructiva profesoarei care intirzie
7. cel mai strasnic sex
8.  am vrut sa-ti pun niste bani dar am inchis deja plicul
9. lasa-ma sa te lovesc
10. cum iti dai seama de sexul iepurelui
11. cum sa aflu de ce gen este hulubii
12. ce poti sai faci la un telefon tac scrim cind nu merge
13. poze te iubesc miscatoare pe odnoklasniki
14. daca ai fi primar cum ai rezolva problemele ecologice
15. hot de buzunare o boala?
16. oameni cu ochi diferiti
17. porecla urite pentru numele mariana
18. cum aflu cit trebuie sa platesc pe lumina
19. per andare in moldova citi kg trebuie sa am in valiza
20. singuratatea-e unicul mod de a trai viata in liniste…?
21. miscatoare porno
22. arata cemi trebu

Nu ma mai gindesc…..stiu!

Tags

budism, gindit bine, incertitudine, rabdare, timp

Cindva, undeva tare departe a fost inventata sau descoperita o chestie foarte superba: orice sut in fund e mereu un pas inainte… a se face exceptie de cazul in care daca esti destul de tembel ca sa te clatini si sa nu te misti din loc, doar din frica cazaturii.

Suturile care le primim, care constant, care mai rar sunt motoarele care ne pun in miscare…sunt cele care ne impun sa facem ceva, sa actionam intr-un fel, sa luam o decizie.
Deciziile si pasii trebuie luati cu multa atentie si rabdare, si eu am fost nascuta fara astea doua, mai ales fara ultima. Rabdare e ceea ce mereu nu-mi ajunge, rabdare si timp.

Imi place sa am timp ca sa stiu ca ma pot folosi de el oricind, mai ales cind stiu ca el mereu vine predestinate pentru ceva anume: pentru prieteni, pentru dragoste, pentru zimbete si pentru decizii importante.
Am ajuns la perioada in care ma simt budista intr-un fel – in fiecare seara imi enumar cistigurile zilei, si in discutiile interminabile intre mine cu mine si oglinda – mai realizez cite o filosofie foarte importanta si ma intreb retoric cum de nu am vazut asta pina acum?

Nu am timp destul ca sa ma gindesc bine…”tu stii ca trebuie sa iei o decizie importanta – trebuie sa te gindesti bine ” asa zice mama de vreo 2 saptamini incoace, si eu aseara de frica ginditului incercam sa-mi aduc aminte cite perechi de cercei am si sa fac o lista pentru noile achizitii.

Ginditul bine e o chestie care vine si se duce odata cu timpul, nu ingrasi tu porcul in ajun de craciun exact cum nu poti sa afli intr-o saptamina toate minusurile unui om si sa decizi ca nu  te prind mai ales ca nu se asorteaza cu plusurile tale. Impresii, conlcuzii, dezbateri toate astea fac parte din imaginea integra pe care ti-o creezi tu tie, anume ca sa nu fii nevoita sa te gindesti bine.

Am incercat sa ma gindesc bine…in minte veneau doar momentele care se rinduiau frumusel in colonita negativului , si cea pozitiva raminea blocata in memorie…si am refuzat sa ma mai gindesc.

Stiu! si asta imi este de ajuns.

Doamnele cu sortul impecabil

Tags

casatorie, doamna, exemplar, familie, probleme, statut social

De ce se casatoresc oamenii? Din 10 persoane “intervievate” doar 2 au zis pentru ca ne iubim si trecem la urmatorul pas.

La celelalte urmatorul pas e sau a fost impus oarecum, casatoriile fiind: pentru bani, pentru “situatie”, pentru ca oricum vroiau s-o faca dar a intervenit un bebe si trebu de grabit,  pentru ca a intervenit un bebe, pentru solutionarea problemelor de emigrare, pentru chef, pentru frica de a ramine singur la batrinete……

Casatoriile niciodata nu au fost facute din pura dragoste intre 2 oameni: a te casatori pentru a salva regatul de un razboi nu inseaman a iubi nebuneste.

Parintii mei s-au casatorit la 28 de ani pentru ca s-au iubit, dar si pentru ca deja era timpul sa ai si o familie, si buneii si rudele erau satule de vorbele satului si de umblat la dezlegat cununii.

Cu progresul asta nebun, se schimba ca secunda valorile oamenilor. Casatoria nu mai reprezinta un scop in viata, nu mai este asa la moda sa te casatoresti. De veacuri persoanele casatorite capatau un statut oarecare, o doza mai mare de respect in societate, acum doza asta o capeti si asa, fara sa mai fie nevoie sa porti un inel pe deget.

Sunt stereotipuri legate de casatorie care pe mine nu ma incinta in nici un fel,  aceste stereotipuri ma fac sa cred ca daca te casatoresti – imbatrinesti automat.  Inevitabil, o casatorie aduce cu sine copii,  credite,  reparatie in casa, probleme cu masina sau cu teava din baie, vacante in locuri cu spatiu amenajat pentru copii,  sculat la 6 culcat la 1 si tot asa toata viata…… casatoria te imbatrineste.

In jurul meu, mai exact in toate familiile din jurul meu observ doamne casatorite bine mersi, cu avere si cu tot, cu odraslele alergind prin gradina proaspat sadita cu flori, si cu grija petelor nescoase de pe fata de masa.

Exista imaginea asta a unei gospodine perfecte, cu salate prospete in frigider si parul perfect aranjat de la 7 dimineata. Doamna din imaginile cu gospodine exemplare, care nu are viata proprie – ci doar grijele familiei, mereu a fost foarte departe de mine.
Nu sunt eu soiul de femeie care sta zile in sir linga cratita, vazind cum pe fata isi fac loc cele mai frumoase riduri, si nici nu vreau ca casatoria mea sa insemne sfirsitul vietii “libere”, ca pina la urma e un inceput, nu sfirsit.  Nu o sa am eu niciodata sortul impecabil exact asa cum in dulapul meu cu haine nu o sa fie niciodata ordine, mama mea zicindu-mi ca “o doamna casatorita mereu are ordine peste tot ca doar e gospodina” … beah. Pai bine, nu oi fi eu o gospodina exemplara, dar sunt fericita asa cum sunt, si daca la 7 dimineata parul meu arata a maciuca – scuze, sunt proaspat coborita din vis!