Raiul puilor!

Azi dimineata, in timp ce admiram linistea peisajului cu o cana de cafea in mina,  o prietena a gasit in camara un pui.  Puiul avuse nenorocul sa rasara din ou cam la partea opusa a cotetului, sau gaina mama a vrut sa ascunda existenta puiului, nu se stie. Fapt cert: puiul nu se stie daca va trai ca sa ajunga cu mindrie in zeama. Amintindu-ne cum facea bunica cu puii proaspat clociti, l-am pus si noi la soare sa se bronzeze.

Gindurile rasar cite 100 pe secunda:

“Daca puiul moare sigur va ajunde in rai, pentru ca e proaspat scos, inca nu a reusit sa pacatuiasca. Si de ce in imaginile cu asa zisul rai din cartuliile biblice nu exista paianjeni, carabusi sau alte creaturi hidoase? De ce mereu se arata doar motanasi pufosi si pasari viu colorate, broastele tot sunt fiinte, sau ele au raiul lor?
 Daca broastele nu nimeresc in raiul puilor, de ce noi oamenii avem un rai comun cu puiii . Poate nu exista rai, si noi “ne ducem” acolo unde sufletul  nostru vrea sa fie, poate fiecare isi creaza propriul rai. De ce sa nu facem pentru cel de alaturi un rai. Ar fi bine daca oamenii ar zimbi mai mult. Nu, pentru noi e mai important sa facem inversul. Oricum primim un procent de satisfactie din suferinta altuia, cit de bizar nu ar suna. si cel mai des noi ne purtam urit cu persoanele cele mai dragi. E a sasea oara cind ma uit la ora si nu tin minte ce ora e, poate nu vreau sa stiu ora, si atunci ce caut pe ecranul telefonului.  Cine a inventat in genere orgoliul? Ar fi bine sa schimbam tactica. Pina la urma raiul puilor nu e o fantezie, il putem face noi, zi de zi. Mde, miroase a cauciuc ars, poate frinez eu, sau vecinul arde ceva. Trebuie sa reusesc la autobuz, puiul o sa traiasca si fara mine. Peste 10 ani tot o sa ma gindesc ca trebuie sa reusesc sa iau autobuzul, si daca-l scap? ajung pe jos, mai greu dar eventual o sa ajung…o sa fie prea tirziu atunci, nu am atit timp. Cele mai dure si haine animale sunt oamenii, ce pacat ca sunt om. Daca as fi fost fluture, sau furnica, sau chiar broasca? Orice alt ceva numai nu om, nu vreau sa fiu haina, orgolioasa si egoista. Si cei din jur nu inteleg. Oricum traim pe stereotipuri, cel care calca strimb inafara mereu vor fi priviti ca ciori albe. Of, iarasi orasul, miroase a neplaceri acolo, a griji si nevoi, aici e bine. Oamenii sunt mai buni“

Am reusit la autobuz, pe asta trebuia sa-l iau?

Problemele copilului matur

Ne crestem copiii astfel incat acestia sa devina independenti si sa aiba o viata implinita, insa in momentul in care acest lucru se intampla, pastrarea unei relatii apropiate devine mai complicata decat oricand.

Recent, o buna prietena a nascut un baietel de toata frumusetea. Tortosel, cu bolfe rosioare cintarind 4,100 kg iti mingie ochii cu gingasia lui. E mama a doua oara deja si inca nu sa dezmeticit cei cu relatiile astea parintesti.

Despre cum sa-l cresti, sau in ce sa-l imbraci la scoala, sau cum sa-l aperi de droguri si tigari s-au scris tone de hirtie. Bun iaca e crescut, educat, cu diploma de facultate intr-un buzunar si cu primul salariul in celalalt. Mai departe ce urmeaza? Cum evolueaza relatia intre parinti si copii deja adulti? Despre asta nu scrie nimeni nimic, а жаль!

In multe familii, observ tendinta de a pune pe umerii copilului o parte din greutatile familiei.  In special, cind copilul devine matur, incepe a afla secrete care pina acum nu erau de nasul lui,  ca tata nu e atit de bun tata si sot sau ca in realitate nu mama facea sarmalele super bune. De ce ? de ce trebuie sa fie spuse secretele astea daca copilul traia super bine fara ca sa le stie? asa paritnii isi iau o piatra de pe suflet, sau cum?

Noi suntem mereu copii, cu imaginea familiei noastre ca fiind perfecta cu cei mai buni parinti si cele mai bune relatii conjugale intre ei, unde totul este ca in imaginile din cartuliile biblice: oameni fericiti, floricele in jur si hulubasi zburind peste cimpie.  Si cind devii adult, deodata afli ca defapt totul nu este chiar asa, adica ai fost mintit toti acesti ani. Bun, mintiti-ma mai departe, nam nimic impotriva.

Daca sunt adult, nu inseamna obligatoriu ca trebuie sa devin prietenul parintelui meu si stam cu o cafea la discutii despre sex, cu atit mai mult daca acest gen de relatie nu a existat pina acum. Cazul in care parintii si copii sunt prieteni “de mici” e altceva.

Eu nu vreau sa stiu nimic despre relatia intre parintii mei, despre certuri, despre cum oamenii deja au pierdut respectul fata de celalalt, sau cum unul da mai mult decit celalalt, chestii de genul asta nu ma privesc.

Parca as fi o perna pe care se descarca cite un pic fiecare lasind in penele mele frustrari, ore bughite in tavan, si un sentiment de inferioritate.

Nustiu daca parintii realizeaza cit de grav este afectat copilul lor fiind martor acestor tipuri de “confesiuni” si nici nu mai stiu daca ar interesa pe cineva. Atit timp cit persista probleme “mult mai mari”, in mentalitatea sovietica cuvinte ca “psihologie” sau “copil traumat” nu se incadreaza.

Se cauta omenire

Mama spunea, cindva (vorba piesei) – principalu’ii om sa fii!  Noi mereu ne invatam reciproc reguli de conduita si teoreme de comportament cind regula principala am uitat-o si foarte rar o scoatem din ciorap, si atunci doar pentru ca intr-o zi o sa ne fie de folos daca o folosim acum.

Da cum poti sa ceri omenie de la popor cind cei de la conducere nu stiu ce inseamna asta. Campania electorala manifestata de catre Dodon m-a facut sa ma incretesc de fiecare data cind ii vedeam dintii prin oras. Candidatul la primaria orasului ar trebui in primul rind sa manifeste tact si bun gust, cind el facea total opusul.  Ei si “флаг ему в руки” sanatos sa fie, ca de oras ne batem noi capul.

In jur pura fatarnicie. Oameni care cred ca daca tin nasul mai sus un pic nu se vor lovi de podea – frate da la tavan te-ai gindit? Spre exemplu unele asa zise “colege”, care cind au nevoie sunt prietene si totul este bine dar cind nu au ce cistiga din prietenie se intorc cu fata injumatatita la tine, si se uita de sus cu aiere de mare doamna.

Mai sunt si din aia care sunt cretini din nascare, si cred ca au fost nascuti pentru a se tine deasupra tuturor, neimportind faptul ca au dreptate sau nu.  Persoanele care se scoala de dimineata cu gindul de ati face ziua mizerabila niciodata nu o sa tina cont de parerea altcuiva, cu atit mai mult daca este cu 1-2 functii mai inalte ca tine.

Si omenirea dispare,  pentru ca nu are nevoie nimeni de ea, e mult mai avantajos sa fii curva cu 2 fete (se atribuie si barbatilor) decit fata detreaba si devreme acasa.   Miine -  poimine o sa dam in cautare generala persoanele care stiu de unde vin si isi cunosc locul, persoanele care niciodata nu o sa se urce peste altineva pentru a ajunge mai repede sus.

Desi, pentru marea majoritate:  a gresi este omeneste… totusi, a da vina pe altul este si mai omeneste…

 

 

Deprindragostea

Am o prietena care foarte des ma intreaba, unde se duce dragostea? De ce dispare sentimentul ala de tremurici care il ai la inceput? De ce nu poate sa fie totul ca in prima zi…. De fiecare data incerc sa explic basme psihologice, cind in realitate totul e pur ca legile fizicii – iubirea se transforma in deprindragoste, sentiment nou nout inventat de mine

E ca mincatul ciresilor: cind maninci o data – esti in extaz cas buni si nustiu cum, dar cind ii maninci 7 zile la rind, deja nu mai au acelasi gust, creierul deja este deprins sa primeasca acelasi gust zilnic, respectiv, impactul nu mai e atit de intensiv. La fel se intimpla si cu sentimentul ala turbat de inragostire.

Sunt niste mici adevaruri care nimanui niciodata nu se spun, cum ar fi ca dupa o buna perioada petrecuta impreuna, cuvintele te iubesc se rostesc deja doar pentru bifa, nu duc in spate bagajul cela de fiori…. si deja la auzitul unui te iubesc nu mai tresari ca inainte. Imi place sa zic te iubesc cind intradevar in suflet nu mai incape tandrete si caldura. Imi place sa aud un te iubesc sincer si neconditionat, si cred ca asa ar trebui sa fie.

Cu cit mai mult timp petreci linga un om cu atit mai mult te deprinzi cu el, dragostea se tranforma in deprindragoste. Acel om devine o parte din tine, o bucata taiata exact in jumate fara de care nu poti exista, cu cit mai mult timp petreci impreuna cu atit te contopesti mai mult, ca hameleonul daca tine o culoare pe el mai mult timp, nu mai poate sa revina la culoara initala.
Deprindragostea – e acea legatura pe care o simte fiecare in felul sau cu un alt om din partea cealalta a orasului, sau a tarii, nu importa. Stiu ca undeva este el, stiu ca undeva este o jumate din mine fara de care nu sunt intreaga. Deprindragostea, e un fel de dragoste matura deja, care gindeste mai mult inainte sa actioneze, care si-a pus amprenta pe timp si a ramas intacta, care ofera linistea de care fiecare are nevoie. O sa ma contrazica multa lume, si poate chiar o sa ma iau la harta cu prietenii dar cred ca anume deprindragostea sta la baza unei familii trainice.

Deprindragostea mea ma face sa impart bucati de lume cu el si sa ma gindesc ca aceste bucati o sa ne fie de ajuns ca sa ne tinem toata viata de mina unul cu altul.  Exact ca in piesa de mai jos…..

Google cauta- dar minte nu-ti da! 2

Cele mai din cele mai stralucitoare perle ale cautatului….

1. arunca sentimentele pe fereastra
2. las dorul de mine, sa-l mai caute altii
3.  am primit scrisoarea ta dar m’am sters la cur cuea
4. porno pe saturate
5.  tu pe mine nu ma lasi
6.  critica constructiva profesoarei care intirzie
7. cel mai strasnic sex
8.  am vrut sa-ti pun niste bani dar am inchis deja plicul
9. lasa-ma sa te lovesc
10. cum iti dai seama de sexul iepurelui
11. cum sa aflu de ce gen este hulubii
12. ce poti sai faci la un telefon tac scrim cind nu merge
13. poze te iubesc miscatoare pe odnoklasniki
14. daca ai fi primar cum ai rezolva problemele ecologice
15. hot de buzunare o boala?
16. oameni cu ochi diferiti
17. porecla urite pentru numele mariana
18. cum aflu cit trebuie sa platesc pe lumina
19. per andare in moldova citi kg trebuie sa am in valiza
20. singuratatea-e unicul mod de a trai viata in liniste…?
21. miscatoare porno
22. arata cemi trebu

Nu ma mai gindesc…..stiu!

Cindva, undeva tare departe a fost inventata sau descoperita o chestie foarte superba: orice sut in fund e mereu un pas inainte… a se face exceptie de cazul in care daca esti destul de tembel ca sa te clatini si sa nu te misti din loc, doar din frica cazaturii.

Suturile care le primim, care constant, care mai rar sunt motoarele care ne pun in miscare…sunt cele care ne impun sa facem ceva, sa actionam intr-un fel, sa luam o decizie.
Deciziile si pasii trebuie luati cu multa atentie si rabdare, si eu am fost nascuta fara astea doua, mai ales fara ultima. Rabdare e ceea ce mereu nu-mi ajunge, rabdare si timp.

Imi place sa am timp ca sa stiu ca ma pot folosi de el oricind, mai ales cind stiu ca el mereu vine predestinate pentru ceva anume: pentru prieteni, pentru dragoste, pentru zimbete si pentru decizii importante.
Am ajuns la perioada in care ma simt budista intr-un fel – in fiecare seara imi enumar cistigurile zilei, si in discutiile interminabile intre mine cu mine si oglinda – mai realizez cite o filosofie foarte importanta si ma intreb retoric cum de nu am vazut asta pina acum?

Nu am timp destul ca sa ma gindesc bine…”tu stii ca trebuie sa iei o decizie importanta – trebuie sa te gindesti bine ” asa zice mama de vreo 2 saptamini incoace, si eu aseara de frica ginditului incercam sa-mi aduc aminte cite perechi de cercei am si sa fac o lista pentru noile achizitii.

Ginditul bine e o chestie care vine si se duce odata cu timpul, nu ingrasi tu porcul in ajun de craciun exact cum nu poti sa afli intr-o saptamina toate minusurile unui om si sa decizi ca nu  te prind mai ales ca nu se asorteaza cu plusurile tale. Impresii, conlcuzii, dezbateri toate astea fac parte din imaginea integra pe care ti-o creezi tu tie, anume ca sa nu fii nevoita sa te gindesti bine.

Am incercat sa ma gindesc bine…in minte veneau doar momentele care se rinduiau frumusel in colonita negativului , si cea pozitiva raminea blocata in memorie…si am refuzat sa ma mai gindesc.

Stiu! si asta imi este de ajuns.

Doamnele cu sortul impecabil

De ce se casatoresc oamenii? Din 10 persoane “intervievate” doar 2 au zis pentru ca ne iubim si trecem la urmatorul pas.

La celelalte urmatorul pas e sau a fost impus oarecum, casatoriile fiind: pentru bani, pentru “situatie”, pentru ca oricum vroiau s-o faca dar a intervenit un bebe si trebu de grabit,  pentru ca a intervenit un bebe, pentru solutionarea problemelor de emigrare, pentru chef, pentru frica de a ramine singur la batrinete……

Casatoriile niciodata nu au fost facute din pura dragoste intre 2 oameni: a te casatori pentru a salva regatul de un razboi nu inseaman a iubi nebuneste.

Parintii mei s-au casatorit la 28 de ani pentru ca s-au iubit, dar si pentru ca deja era timpul sa ai si o familie, si buneii si rudele erau satule de vorbele satului si de umblat la dezlegat cununii.

Cu progresul asta nebun, se schimba ca secunda valorile oamenilor. Casatoria nu mai reprezinta un scop in viata, nu mai este asa la moda sa te casatoresti. De veacuri persoanele casatorite capatau un statut oarecare, o doza mai mare de respect in societate, acum doza asta o capeti si asa, fara sa mai fie nevoie sa porti un inel pe deget.

Sunt stereotipuri legate de casatorie care pe mine nu ma incinta in nici un fel,  aceste stereotipuri ma fac sa cred ca daca te casatoresti – imbatrinesti automat.  Inevitabil, o casatorie aduce cu sine copii,  credite,  reparatie in casa, probleme cu masina sau cu teava din baie, vacante in locuri cu spatiu amenajat pentru copii,  sculat la 6 culcat la 1 si tot asa toata viata…… casatoria te imbatrineste.

In jurul meu, mai exact in toate familiile din jurul meu observ doamne casatorite bine mersi, cu avere si cu tot, cu odraslele alergind prin gradina proaspat sadita cu flori, si cu grija petelor nescoase de pe fata de masa.

Exista imaginea asta a unei gospodine perfecte, cu salate prospete in frigider si parul perfect aranjat de la 7 dimineata. Doamna din imaginile cu gospodine exemplare, care nu are viata proprie – ci doar grijele familiei, mereu a fost foarte departe de mine.
Nu sunt eu soiul de femeie care sta zile in sir linga cratita, vazind cum pe fata isi fac loc cele mai frumoase riduri, si nici nu vreau ca casatoria mea sa insemne sfirsitul vietii “libere”, ca pina la urma e un inceput, nu sfirsit.  Nu o sa am eu niciodata sortul impecabil exact asa cum in dulapul meu cu haine nu o sa fie niciodata ordine, mama mea zicindu-mi ca “o doamna casatorita mereu are ordine peste tot ca doar e gospodina” … beah. Pai bine, nu oi fi eu o gospodina exemplara, dar sunt fericita asa cum sunt, si daca la 7 dimineata parul meu arata a maciuca – scuze, sunt proaspat coborita din vis!

Troleibuzul si nunta de miine

De azi incep a circula noile troleibuze, oare cit o sa arate ca noi? Cred ca peste o saptamina deja o sa putem observa cu ochiul liber un grafiti de genul “здесь был я” si o nakleika colorata  “Basarabia pamint Rominesc”  pe usa.

Tot azi Bodiu și-a lansat spoturile electorale, Dodon a instalat billboardurile, si toti ceilalti candidati la scaunul primariei isi incep a nascoci promisiunile electorale. Promisiunile astea sunt ca Mos Craciun, exista pe hirtie si in povesti dar in realitate nu le-a vazut (realizate) nimeni. Iar ne asteapta o campanie electorala murdara, cu trimis unii pe altii frumos, pe inconjurate la origini. Traim in MD! deja nu ne mira nimic

Azi, dupa afirmatia lui Johannes Kepler, doar ca in anul 4977 a fost creat universul. Avem prilej de sarbatorit.

Azi ca azi, amush se duce…

Da iaka miine, of miine e sarbatoare mare in lumea intreaga. Cica se insoara printul. Atit am auzit despre nunta asta ca mi sa acrit deja de ea. Cred ca unicul lucru care nu a fost discutat este lengeria intima a mirilor.   Oare cum e sa te castoresti cu un print?

Vazusem o data un film despre o oarecare lady care peste noapte sa trezit cu coroana pe cap si cu tot alaiul de obligatiuni. Eticheta stricta, stat corect la masa si mincat cu furculita corecta, si feritai sfintu sa te vada cineva nemachiata sau nearanjata.  Ce griji mai poti avea pe linga grija gatitului zilnic?

E simplu sa creezi un eveniment cu ajutorul mass media, e destul doar sa se scrie o data intr-un ziar, apoi sa apara o data la TV, si se porneste ca roata…..din fatatul pisicii tale faci veselie globala.

Azi mai si ploua, prima ploaie calda de (prima)vara!

Un sfert de veac si 3 zile

Am ajuns sai sarbatoresc si pe astia, 25 de primaveri. Ma tot intreba lumea cum ma simt acum la 25….si eu nu intelegeam, daca toti ma intreaba inseamna ca trebuie sa ma simt altfel – da eu ma simt exact ca ieri sau ca o luna in urma.  Poate vin schimbari cu timpul….

De obicei toti la asa un numar considerabil de ani se gindesc la realizari si planuri de viitor, eu ma gindeam ca nu nimeresc pe 16 la curatenie cu Hai Moldova: dimineata, cu capul inca bat – la strins sticle si prezervative din parcuri, neeeeee

Au fost alaturi prietenii mei, cei care ma stiu, cei care poate dupa -  nu vor dori sa ma mai stie,  si cei care vor sa ma stie mai aproape.

Au fost felicitari spuse doar pentru bifa, au fost urari de bine de la oamenii care numai ce au intrat pe “Odnoklasniki” si e rusine sa vezi si sa nu scrii…..au fost urari calde, din suflet, care te fac sa ai incredere in ziua de miine…..

Ma uit la oameni in jur si ma intreb oareei isi dau seaman ca azi e ziua mea? sau poate vecinul are miine aniversarea lu frati’su, sau poate  fiica doamnei de pe locul 2  a nascut ieri gemeni, sau poate vecina din dreapta e in doliu……

Cit de semnificativa poate fi o zi pentru noi, si cei din jur sa nu dea 2 bani pe ea? Eu serbez azi nasterea mea, altul pomeneste moartea cuiva si bea 50 ne ciocnind… Unul vine altul pleaca, parca am fi trenuri dintr-o gara…..

Viata-i grea, noroc ca trece … zic eu gindindu-ma ca  orice sut in fund e mereu un pas inainte, doar daca esti destul de tembel ca sa te clatini si sa nu te misti din loc, fiind exceptia care dovedeste regula. si cum de la orice sut obligatoriu ramine o urma imi cumpar o brosa  ca sa maschez pata.

E bine sa stii ca esti apreciat pentru ccea ce reprezinti, cu dracii tai sau fara ei, ca pina la urma ei tot fac parte din tine…….

Am un sfert de veac si 3 zile….. ei si?

CMF-7

Daunazi  m-am pricopsit cu o rinotraheita acuta cu plus in paranteaza (asa a scris doctorul in cartela, inseamna ca plusul semnifica ceva, cred eu). Respectiv, fiind incapabila sa muncesc, am mers la doctor dupa foaie de boala. Ce poate fi mai zimplu, zic eu: merg la control, ma asculta si-mi prescrie medicamente si voila, stai acasa si te lecuieste. HA! Pina la urma  nu eram bucuroasa ca am decis sa-mi deschid foaie de boala.

Foaia respectiva este e eliberata DOAR dupa ce urmezi unele analize. Si aici e buba cea mare. Luni ti se da indreptare, marti dai toate analizele, si miercuri mergi sa-ti inchida foaia de boala. Halal de asa foaie de boala daca trebuie in fiecare zi sa merg la doctor pentru nustiu ce fel de hirtoage au ei nevoie?
Am alergat toate 3 zile ba dupa una ba dupa alta. Analizele se dau de dimineata, doctorul are ore de primire dupa masa, ce faci intre timp e treaba ta.
Am dat 2 analize de singe (la o simpla raceala!), una pina la 9 si alta dupa 11, intrebarea mea fermecata – nu puteti recolta o data pentru ambele? la care doamna “super amabil” s-a rastit ca NU, se recolteaza conform unui oarecare regulament intern (care sigur eu nu pot sa-l vad).
Si alta intrebare – de ce trebuie sa trec control ginecologic doar pentru o simpla raceala? raspunsul cel mai des intilnit- asa a zis doctorul! si cind intrebi doctorul el iti spune : din noi 2 cine e doctor? eu, asa ca fa ce zic eu, ca eu ma pricep mai bine.

Am primit vre-o 7 indreptari la analize, la numeroasele mele intrebari pentru ce trebuie sa trec atitea nu am primit nici un raspuns cit de cit explicit. La ce bun mai sezi acolo daca nu-mi poti da nici o explicatie? Nimeni nu explica ce si pentru ce trebuie, mai repede gasesti raspuns intr-o carte decit de la o sora medicala, si cind nu vii la timp sau nu ai o foita striga la tine de parca ar trebui sa le stii pe toate.

Nu cred ca sunt primul om care deloc nu a ramas incintat de medicina in RM.  Am inchis foaia de boala si eu tot cu dureri de git am ramas, nu e deloc avantajos sa bolesti. Daca se ia mita, si se ia mita mare, macar un pic de ordine sa fie, om sa fii la urma urmei.

Martie

Cel mai favorit anotimp este toamna tirziu, cind e frig, ceata si se simte un slab miros de iarna.  Toamna nu are nimic de imparti cu martie, dar anul acesta imi place mai tare martie. Nu pentru ca este un oarecare 8 in el, nu pentru ca martie aduce primavara…pentru ca ma misc eu.  Stationam intr-un loc si erau momente in care ma gindeam ca nu o sa mai stiu cum sa ma pornesc, si intr-o zi m-am pornit, incotro nustiu important este ca merg.

In martie am aflat ca persoana cea mai importanta pentru mine, nu-mi va citi niciodata gindurile pina la capat, tot atunci am invatat cum sa accept o parere cu care nu sunt de acord.

In martie observ mai mult calitatile femeilor. Cele frumoase sau urite, cele slabute si cele mai plinute, indescifrabile, complicate, nesimtite si pasionale, toate primesc cite o lalea.

In martie iarasi vine un om mare in Chisinau si Chisinaul incepe sa se scuture de gunoiul gramadit de la precedenta vizita.  Macar cind vine cineva, macar o data in an, tot e inainte…..

In martie libertatea de explimare si toate libertatile luate la un loc ne permit sa cadonam chiloti deputatilor, asta fiind unica metoda de a ne face auziti…si judecati in acelasi timp. Fie si asa, important este sa mearga.

In martie viata merge la fel, aceleasi montruozitati la stiri, aceleasi stiri de fapt, alti oameni se implica in criticarea primarului, unii sunt concediati – pentru a fi inlocuiti cu un oarecare cumatru care o sa fure mult mai mult decit precedentul.

In martie facturile se incep a usura un pic pentru ca babele sa-si poata permite un pahar de rasarita in fata casei.

In martie soarele rasare parca mai sus, si lumineaza parca mai tare colturile in care o iarna intreaga nu a ajuns matura.

Si tot in martie zimbim mai mult, pentru ca se incepe sezonul frigaruiului….si a fustelor scurte.

 

Imi place MARTIE!!!

extra libertate de exprimare

In ultimul timp se vorbeste foarte mult despre libertatea de exprimare, ca cica pina amu nu am avut asa ceva si de acum avem prea mult, si nu stim ce sa facem cu asa bogatie. Daca vrei sa vezi cit de cult este un om, sau un popor intreg dai libertate sa zica ce vrea.  Ce tare am vrut sa nu fie valabil si pentru RM, dar paremise ca de aici s-a nascut regula.

In fiecare dimineata imi incep ziua cu cititul celor mai importante stiri. De la o bucata de vreme incep a observa si comentariile plasate pe fiecare pagina de stiri on-line  din RM.  Fiecare idiot (fara generalizari)care are acces la net, isi lasa diareile verbale pe orice pagina unde gaseste rubrica coment. De cele mai multe ori comentariile nu sunt cele mai placute pentru cititre.

Cei mai injurati, trimisi, scosi si chiar fecundati  sun politicienii. Politica in general este cea mai iubita tema: mereu se gaseste cineva care stie exact cine si citi bani primeste, sau de unde a venit si cu ce relatii se lauda. Mereu se gaseste cite un super analist politic care-si desfasoara activitatea de pe banca din urma a clasei a 10 care stie cu exactitate toate detaliile vietii politice a RM.

Sunt anumiti oameni care se scoala dis de dimineata si incep a comenta, si asta e destul de serios, aprig si cu inversunare se apuca de insirat principiile si valorile sale pe jumate de pagina, ca sa citeasca tara intreaga cind se va trezi.

Libertatea de exprimare a dat nastere la ceea ce a ajuns sa fie  la cel mai iubit sport  al moldovenolior – datul cu parerea. Cel mai gretos este faptul ca din toata gramada asta de comentarii se gasesc din ce in ce mai putine care pot fi gasite in DEX.

Nu exista atita vita de vie in toata Moldova cum  sunt “maturile” si “perematurile”  in limba “moldoveneasca”, si sigur ca cel care le poate incadra cele mai multe perle intr-un context deloc coerent, primeste premiul mare “uvajenia patanilor de pe raion”.

Cred ca inainte de a posta ceva pe un site vizitat zilnic de mii de oameni e necesar sa te gindesti intai, ce impresie lasi despre tine. Personal, am renuntat la citirea comentariilor. prefer sa cred ca moldovenii au macar un pic de cultura.

 

Neputinta in fata iertarii

“Erorile deseori sunt iertate, ofensele nu sunt iertate niciodata. Mindria noastra le tine minte mereu” Lord Chesterfield

A calca in strachini este atit de firesc precum a minca din ele.  Suntem oameni si din acest motiv gresim mai mereu, dar e ok,  asta este unicul mod prin care putem invata si capata experienta. Dar ce facem cu situatiile  in care cineva a calcat in strachina ta si a facut-o tandari ? Cit timp trebuie sa curga pina punem mina pe lipici si ne apucam de reparat?

Iarasi se imparte omenirea in doua: jumate  scuipa peste tandari si merg mai departe, si contrar tuturor replicilor psihologilor – ei chiar au iertat si se simt foarte ok !!! , si sunt cei pentru care iertarea reprezinta cel mai greu lucru pe care trebuie sa-l faca.

Pentru a doua categorie, iertarea reprezinta un deal, un munte intreg peste care nu pot sa paseasca cu una cu doua. Ei realizeaza foarte bine ca exista o posibilitae ca acest munte sa stea toata viata in fata lor, dar integ corpul refuza sa faca si cea mai mica miscare.

Oamenii nu iarta din motive diferite: unii cred ca furia cauzata de resentimentul dat ne da o eronata senzatie de forta si tarie; ca un sut in fund care te impune sa faci citiva pasi inainte, altii sunt convinsi ca a ierta inseamna si a scuza cauza, pe cind ceilalti sustin ferm ca daca ierti inseamna ca accepti asa comportament/cauza/motiv, si prin iertare permiti asa comportament fata de tine.

Ceilalti, care nu se incadreaza in nici o categorie, nu iarta din firescul si simplul motiv pentru ca nu pot sa o faca.

E simplu sa zici “te iert”, nu este asa de simplu sa o faci cu adevarat. Pentru mine iertarea adevarata survine in momentul in care amintirea clipei nu-mi mai cauzeaza durere. Atit timp cit amintirea este vie si doare la fiecare sclipire, cuvintele mele “te iert” nu vor avea nici o baza de adevar.  In consecinta pot spune canu iert niciodata, las timpul sa stearga culorile momentului, ceea ce ramine gri – nu deranjeaza asa de tare.
Nu sta la baza orgoliul sau mindria  ci acea crapatura pe care a creat-o in intregul meu sistem, acea strachina care imi era cea mai draga si pe care a facut-o praf: imaginea lui/ei in ochii mei.

Se iarta cu adevarat atunci cind se uita cu adevarat. E foarte greu sa ierti ceea ce ti-a cauzat durere enorma, cuvintele usturatoare care au fost rostite, si cel mai greu este sa ierti increderea care a fost zdruncinata.

Intr-o zi anumita cineva oricum o sa greseasca in fata ta, daca il ierti sau nu tine doar de tine.
Daca din cauza conflictelor interioare, nu ti se distorsioneaza vederea supra lumii – poti sa mai zabovesti, iar in cazul in care situatia e total inversa – trebuie sa ierti, ca sa nu te macini incet si dureros!

De ce te iubesc eu…

Azi la radio o doamna facea declaratie de dragoste pentru sotul ei cu care sunt impreuna deja de 10 ani. Printre toate duiosenile, mi-a placut o fraza : “Noi iubim zilnic, facem cadouri zilnic, dar de sf. Valentin prindem aripi ca sa spunem tare ce simtim”.

Eu stau bine in categoria oamenilor care crede ca cadouri si declaratii se fac zilnic.
Ba mai mult, sunt mai bine primite cind sunt facute fara un motiv oarecare: sa primesti o floare intr-o oarecare marti sau o cerere in casatorie intr-o oarecare simbata e mult mai romantic decit sa astepti o sarbatoare cu sufletul la gura pentru a primi o felicitare si un schimonosit te iubesc doar pentru ca asa fac toti. Azi am zis ca incalc principiul de mai sus  - doar pentru o zi.

Ma gindeam de dimineata de ce iubesc eu? Ce iubesc anume, ochii, parul, miniile sau sufletul…. nu am gasit raspuns. Daca ar fi sa aleg una din toate partile care te fac pe tine ceea ce esti, nu as putea, pentru ca eu iubesc fiecare bucatica a ta si nu pot sa renunt nici la una.

Tin minte intr-o zi ai venit la mine cu sufletul la gura, ma-i cuprins strins si mi-ai zis : credeam ca nu mai rabd pina sa te cupind, eu am zimbit si atunci am inteles ca inima mea nu mai poate iubi pe altcineva decit pe tine.

Iubesc omul care ma faci sa fiu, mai buna, mai nebuna uneori, mai pasionata, mai frumoasa.

Te iubesc pentru ca uneori stai treaz doar pentru ca sa-mi “aperi” somnul si cind ma trezesc, nefardata, cu parul vilvoi te uiti la mine de parca ma vezi pentru prima data si imi spui ca sunt cea mai frumoasa. Stiu ca pentru tine nu importa daca cu trecerea anilor eu voi pune kg-uri pe mine sau din contra le voi da jos, tu nu ma vezi doar la exterior, iar pe suflet kg-uri nu se pun.

….. Pentru ca ma saruti pe frunte…… ma cuprinzi asa ca sa nu ma vad…si ma saruti pe frunte.

Deja de 2 ani si ceva imi suporti mofturile, crizele de isterie si capriciile care nu se mai termina si tot cind adormi ma tii de mina.  ……Pentru ca chiar daca pun prea multa sare in mincare, mereu spui ca altceva mai gustos nu ai mincat niciodata…..

Pentru ca ma faci sa zimbesc , pentru ca nu-mi tace gura cind sunt linga tine, pentru ca mereu imi dai teme de discutie, si chiar daca vorbim in gind – tot ma simt minunat.

….pentru ca in fiecare duminica faci dejunul, pentru ca vii cu o floare intr-o zi obisnuita…..

…….pentru ca esti umarul  pe care pling, stilpul de care ma sprijin ca sa nu cad si motorul care ma pune in miscare….

Linga tine zbor, visez, traiesc fiecare clipa.

Pentru ca esti tu. Pentru asta te iubesc.

Promisiune

PROMISIÚNE, promisiuni, s. f. Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva; făgăduială.

In toata fraza asta DEX-uita cel mai strasnic cuvint este “se obliga”. Promisiunea inseamna obligatie.

Urasc promisiunile din simplul motiv ca ele niciodata nu se indeplinesc. Oricine le-ar face.
Oamenii  sunt iubitori de a face promisiuni fara a tine cont de faptul ca a promite inseamna a te tine de cuvint mai tirziu.

Urasc oamenii care promit degeaba, ei nu fac altceva decit sa ofere iluzii si speranta pe scurt timp.

Ma urasc pe mine pentru ca 1 an in urma mi-am facut o promisiune pe care inca nu am incalcat-o dar simt ii expira termenul de azi pe miine.

Cind deja nu mai stiam ce sa zic, cind aveam prea multe cuvinte dar logica ioc mi-am promis ca o sa tac, am jurat ca nu o sa scot nici un cuvint, ca nu o sa pomenesc nici capat de ata….. dar dupa 1 an cuvintele deja ma implora sa le dau drumul, cuvintele astea care zac nespuse putrezesc incet si ma incarca cu flori de mucegai sentimental deja insuportabil.

Mi se usureaza povara cind cineva vorbeste ceea ce eu nu pot sa zic…..cineva spune cuvintele pe care eu nu pot sa le rostesc, cineva cu fiecare cuvint spus imi usureaza umerii….

Vreau sa vorbesc, vreau sa-i spun, vreau sa-i strig in gura mare – dar urma promisiunii nu ma lasa sa scot nici un sunet.

Ma urasc pe mine pentru ca mi-am dat o promisiune pe care nu o pot incalca.  Pina cind…….